Incredere...`

Uneori oamenii din jurul meu m-au dezamagit… poate a fost doar vina mea. Dar oare unde am gresit? Acordandu-le atentie? Aratandu-le ca imi pasa, ca stiu sa ascult? Aratandu-le cat de mult tin la ei? Sprijinindu-i mereu? Atunci, imi asum responsabilitatea pentru fiecare greseala. Naivitatea ma reprezinta si totusi incerc sa mai am incredere in oameni. Mi-au demonstrat ca atunci cand stiu mai multe despre mine devin vulnerabila in fata lor. Noi facem alegerile… uneori bune, alteori gresite, dar acest lucru il aflam o data cu trecerea timpului. Ii alegem pentru ceea ce par a fi… uneori insa, ne ranesc sufletul. Ranile sufletului se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingem, ele raman in inima vii si deschise. Am invatat ca nu timpul le vindeca… ci oamenii, prin dragoste. Inca mai am incredere in ei…