Ochii din umbra !

Totul incepe ca o zi normala, cu nimic deosebit fata de celelalte, dar nu la fel de monotona. Ziua a inceput normaaalll dar ceva a transformato in poaranormal  n`as fi crezut ca se poate intampla vreodata asa ceva.

Totul incepe intr-un metrouu, ca oricare altu` stiti si voi nimic deosebit. Insa ceva ciudat s-a intamplat. parca m-a lovit ceva. m-a uitat in spatele meu vazand o femeie cu un chip inuman si o privire demonica. ma asez pe scaun.  Privirea ei insistenta ma urmarea , prietena mea speriata se uita la mine eu la ea. Nestiind ce se intampla am incercat sa ignoram femeia, si ne puneam aceeasi intrebare oare era om?!

Metroul se pune in miscare. auzim " Urmeaza statia Eroilor cu peronul pe partea dreapta", urmarite de aceiasi privire care ne dadea fiori. Deodata metroul se opreste in loc , luminile se sting lumea panicata incepe sa tipe. Numai acea privire fixa ramane calma , in locul sau aratand nepasare pentur situatie.

Nu se vedea nimic in metrou decat doi ochi care sclipeau in intunericul ce te ducea sprrea abis ,

ochii care iti dadeau fiori ochi undei persoane posedate acei ochi care nu o sai uit in viata mea.

Deodata luminile se aprind lumea se calmeaza dar femeia tot neclintita era speriate mergem mai departe. metroul porneste ,ajungem in statie. Rugandu`ne ca femeia cu ochii goi sa nu coboare. Cand am crezut ca am scapat apare de nicaieri parand o fantoma.

Speriate am marit pasul dar parca nu merge pur si simplu plutea si se apropia din ce in ce mai mult, la un moment dat  femeia ma prinsese , se uita la mine cu aceiasi ochi, avea fata palida, mainile reci, cand ma atins miam dat seama ca nu era normala stia totul despre noi unde stam cum ne cheama pur si simplu ne stia trecutul.

Zmucinduma reusesc sa scap atunci o iau pe prietena mea si plecam iar in urma noatra femeia a ramas cu aceeasi privire fixa asupra noatra pana in momentul in care am iesit de pe peron.

O privire care nu va fi uitata!

PS: Poveste inspirata din viata reala ...!